În secolul vitezei, gustul vine la plic, la cub, granulat sau sub formă de prafuri. În prezent, mâncarea nu mai e deloc ca la mama acasă, iar gospodinele de azi încearcă să reproducă gustul preparatelor culinare de odinioară cu baze pentru mâncăruri cu numeroase E-uri, care, pe termen lung, pot genera boli cronice, afecţiuni cardiace sau chiar cancer. Aromele natural identice, făcute doar din ingrediente artificiale, îmbunătăţesc gustul mâncărurilor, însă reprezintă adevărate bombe cu ceas pentru organismul uman.
Bazele pentru mâncăruri - cum sunt numite de producători - preferate de gospodinele din întreaga lume pentru gustul pe care-l dau mâncării, dăunează grav organismului uman, din cauza substanţelor chimice din lista de ingrediente, dar şi din cauza cantităţii mari de sare pe care acestea o au în compoziţie. Aditivii alimentari, atât cei sub formă de prafuri, cât şi cei granulaţi, folosiţi în bucătărie pentru mâncăruri mai gustoaste, conţin în compoziţia lor, printre altele, sare (peste 50% din cantitate), zahăr, potenţiatori de aromă (monosodiu glutamat, inozinat şi guanilat de sodiu), legume deshidratate (sub 20% din gramaj), condimente, ulei vegetal, maltodextrina din cartofi sau din porumb, acidifianţi (acid citric E330, acid lactic E270, citrat trisodic E331), agenţi de îngroşare (guma guar E412), arome identic naturale, coloranţi alimentari (riboflavina), caramel amoniacal, extract de drojdie, dextroză.
Cu o astfel de listă de ingrediente, bazele pentru mâncăruri devin bombe cu ceas pentru orice consumator. Tocmai din acest motiv nutriţioniştii le recomandă tuturor să evite folosirea acestor produse, în special a celor care au ingrediente pe care oamenii de rând nu le cunosc. "Consumatorii trebuie să citească eticheta, chiar dacă e mică, să ia o lupă şi să citească şi, dacă le place ce scrie acolo, să folosească aceste produse, iar dacă nu, să nu le folosească. Dacă e mică eticheta, cu atât mai mult trebuie să se întrebe de ce e aşa mică. Chiar dacă fac un efort, măcar o dată să citească eticheta şi, dacă nu înţeleg mare lucru din ce scrie pe etichetă să nu cumpere. Cum vine asta? Nu înţeleg nimic şi bagă în gură. E absurd! Eu cred că un om cât de cât responsabil şi care are mintea la el în cap poate înţelege că e foarte important să ştie ce bagă în gură. Eu recomand folosirea condimentelor ca atare. Cel mai bine e să-ţi cumperi mărarul, pătrunjelul, coriandrul, ghimbirul, piperul, scorţişoara pentru că aşa poţi gestiona cantitatea şi sortimentele de condimente adăugate în mâncare", a declarat, pentru B365.ro, doctorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.
Potrivit nutriţionistului, cele mai multe baze pentru mâncăruri au peste 50% sare şi foarte multe substanţe chimice care, de-a lungul timpului, dăunează grav organismului, iar consumatorii nu pot face o legătură directă şi imediată între ce au pus în mâncare şi bolile produse de aceste adaosuri alimentare. "Aproape toate produsele de acest gen au sare, glutamat, aditivi alimentari, coloranţi, potenţiatori de gust, sulfiţi, arome artificiale şi nu e bine deloc. De exemplu, monoglutamatul de sodiu, care se foloseşte în mai toate alimentele, este un neurotransmiţător şi interferă cu metabolismul neuronului, cu creierul, şi produce excitotoxine. Asta se traduce iniţial prin "sindromul bucătăriei asiatice", care poate produce un tabel patologic polimorf - dureri de cap, slăbiciune, greaţă, vomă, amorţirea mâinilor, confuzie în ideaţie, ADHD - iar în timp poate produce moartea neuronilor. Mai târziu apar bolile cardiovasculare, cancerul sau iritaţiile la colon. Atunci ajung oamenii să se dea cu capul de pereţi, dar e prea târziu", completează Mencinicopschi.
În opinia doctorului, consumatorii trebuie să evite produsele care au în lista de ingrediente numeroşi aditivi alimentari periculoşi, care favorizează apariţia bolilor cronice ale civilizaţiei moderne, produse nu numai de aceste substanţe, ci de tot mediul înconjurător, care a devenit unul toxic, de la alimente, aditivi, şi până la contaminanţi, poluare fonică, fotonică sau electromagnetică.
Cercetătorul nu recomandă nici condimentele granulate pentru că şi acestea conţin sulfiţi. „Dacă vrem usturoi trebuie să-l mâncăm crud, nu granulat pentru că numai usturoiul crud are efectele despre care se vorbeşte. Dacă îl iei şi îl prelucrezi, chiar dacă îl prăjeşti sau fierbi prea mult nu mai e bun. Evident că prin procesare îşi pierd beneficiile pe care le au atunci când ele sunt crude", mai spune nutriţionistul.
Cum îi manipulează producătorii de alimente pe consumatori
Directorul ICA mai spune că mulţi producători din domeniu îi înşeală pe consumatori folosind denumirile generice ale alimentelor. Mai mult, acesta susţine că şi medicii cad în aceeaşi plasă şi le recomandă bolnavilor produse cu denumiri generice, fără a preciza ce aditivi alimentari trebuie evitaţi. „Lista de ingrediente arată clar că una scrie pe ambalaj şi alta scrie pe etichetă. E ca la circ. E un mare dezastru pentru un simplu consumator naiv. Se folosesc denumirile generice ale alimentelor. Acesta este instrumentul de marketing cel mai puternic. Nu vă încredeţi şi nu evaluaţi alimentele după denumirile lor generice! Nu fiţi naivi când vi se recomandă alimentele după denumirea generică! Citiţi eticheta ca să vedeţi din ce sunt făcute alimentele! Denumirea generică este foarte înşelătoare şi reprezintă un instrument de manipulare a consumatorului. Mai grav e că şi medicii fac diete după denumiri generice, ceea ce e absolut de nepermis. Le spun celor care au boli cardiovasculare sau renale să consume şuncă de curcan, dar nu le spun să citească eticheta şi să fie atenţi ce tip de şuncă de curcan să cumpere. Nu le spun că nu trebuie să consume şuncă de curcan cu fosfaţi, glutamaţi sau caragenan", arată Mencinicopschi.
Mergând pe acelaşi principiu, nutriţionistul le sugerează consumatorilor să evite borşurile sub formă de prafuri sau iaurturile sterilizate, care nu mai respectă deloc reţeta originală. „Borşul la plic nu e borş. Nici conservele în oţet nu sunt murături. Murătura este numai leguma sau fructul care a suferit un proces de fermentaţie în saramură. La fel şi borşul. Borşul este un produs viu, probiotic, care a suferit un proces de fermentaţie, utilizând huşte – cultura starter, care conţine microorganismele heterolactice – tărâţe de grâu, mălai, mirodenii. Am văzut că se vinde borş la sticlă, acesta e bun. Dar sunt şi variante la sticlă fermentate şi sterilizate. Borşul, ca şi iaurtul, dacă e fermentat şi sterilizat, ca să stea 10 ani, acela nu mai e borş. Produsele probiotice, precum iaurtul, murăturile şi borşul trebuie să fie produse vii, în care microorganismele probiotice să fie active, nu omorâte, iar la pliculeţ nu e vorba de aşa ceva", punctează Gheorghe Mencinicopschi.
E-urile care afectează sănătatea
Pentru majoritatea consumatorilor, care nu ştiu ce se ascunde în spatele denumirilor chimice, aceste substanţe din bazele pentru mâncăruri nu par să fie prea dăunătoare. Însă, în timp, multe din aceste E-uri, care se regăsesc în lista de ingrediente a bazelor pentru mâncăruri, au un impact major asupra sănătăţii, din cauza substanţelor chimice pe care le conţin.
E 621, monoglutamatul de sodiu - Cunoscut şi sub denumirea de sare chinezească, este un produs sintetic din culturi bacteriene sau din vegetale fermentate nerecomandat de nutriţionişti şi de cercetători alimentari. Glutamatul monosodic (E621) poate provoca dureri de cap, greaţă, arsură în antebraţ şi ceafă, iar un consum ridicat creşte posibilitatea declanşării unor boli grave: Parkinson, Alzheimer, Huntington. Un experiment efectuat de cercetătorii americani a arătat că „monoglutamatul de sodiu prăjeşte neuronii". După ce oamenii de ştiinţă au pus condimentul pe celule nervoase, neuronii au fost distruşi complet într-o oră. Din cauza monoglutamatului de sodiu, unele persoane acuză amorţeală, slăbiciune, tremurături, ameţeli, dureri de cap şi palpitaţii („Sindromul restaurantului chinezesc"), sau chiar probleme respiratorii, atacuri de panică, schimbări bruşte de dispoziţie, hiperactivitate, greaţă etc. De asemenea, unii cercetători japonezi corelează consumul excesiv şi îndelungat de glutamaţi cu unele boli degenerative ale creierului şi ochilor.
E 627, guanilatul de sodiu - Aditiv alimentar, folosit ca potenţiator de aromă, pentru micşorarea cantităţii necesare de sare, se utilizează în toate tipurile de produse alimentare, inclusiv în băuturi alcoolice şi nealcoolice. E 627 nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici. Potrivit cercetătorilor, persoanele astmatice şi cele suferinde de gută, reumatism, calculi renali sau biliari ar trebui să evite acest aditiv, care se descompune în purine, substanţe precursoare ale acidului uric.
E 270, acidul lactic - Aditiv alimentar din categoria conservanţilor naturali, obţinut din amidon şi melasă, prin fermentaţie bacteriană. Se utilizează împotriva drojdiilor şi fungilor, cât şi pentru creşterea stabilităţii unor produse, în cantităţile prevăzute de reţete. Se foloseşte, de asemeni şi pentru prepararea laptelui acidifiat şi pentru inhibarea dezvoltării bacteriilor precum E.Coli, Salmonella, Campylobacter şi Listeria pe carcasele de vită, porc sau pasăre în timpul sacrificării. Alimentele care conţin acid lactic nu sunt recomandate copiilor mici pentru că organismul acestora nu este capabil să-l metabolizeze.
E 412, guma guar - Aditiv alimentar cu rol de emulgator, stabilizator, agent de îngroşare, de umplere şi de aglomerare. Este un produs natural, obţinut din arbustul de Guar. Se utilizează în cantităţile prevăzute de reţete în produse lactate, în dulciuri, creme, grăsimi emulsionate tartinabile cu sau fără arome, sosuri, toppinguri, dressinguri, îngheţate, fructe şi legume prelucrate, conservate, produse din carne, peşte, ouă, condimente, supe, ciorbe, membrane comestibile, produse din proteine vegetale, suplimente nutritive etc. Este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici în cantitate de maxim 1000 mg/l. Se utilizează şi ca substanţă - suport pentru alţi aditivi alimentari. Chiar dacă până în prezent nu s-au semnalat efecte secundare în cazul acestui aditiv, consumul în cantităţi prea mari poate produce balonare şi flatulenţă.
E 150, caramel amoniacal - Aditivi alimentari din seria E 150 fac parte din categoria coloranţilor artificiali. Aceştia colorează alimentele de la nuanţe de brun la negru şi sunt admişi în orice tip de aliment, cu excepţia celor pentru sugari şi copii mici, conform cantităţilor prevăzute de reţete. Pot fi întâlniţi în unele sosuri de soia contrafăcute, unde, dacă prezenţa caramelului nu este înscrisă pe etichetă, ea se poate observa prin infiltrarea culorii pe pereţii sticlei, deasupra nivelului lichidului. Sunt obţinuţi prin încălzirea şi arderea până la carbonizare a unor zaharuri (glucoză, fructoză) amestecate sau nu cu substanţe acide sau alcaline. Arderea zaharurilor are loc în absenţa sau în prezenţa amoniacului, sulfiţilor de sodiu sau potasiu sau combinaţii ale acestora. Prezenţa amoniacului sau sulfiţilor duce la accentuarea şi intensificarea culorii. Sunt solubili în apă şi au gust specific, uneori amar. Doza zilnică admisă pentru consumul uman este de până la 160 mg/kg corp pentru E 150b şi de 200 mg/kg corp pentru E 150c şi E 150d, care pot provoca tulburări intestinale în cazul consumului unor cantităţi mari.
Sursa: b365.realitatea.net
sfatuitoarea.blogspot.ro
recomandat). Nu vomiti imediat din cauza excesului de dulce, deoarece acidul fosforic ii taie aroma ajutand sistemul sa tina zaharul sub control.
