Cele mai periculoase 10 produse contrafăcute care ajung pe mesele noastre

Comerţul a ajuns la forme de manifestare extremă. Dezvoltarea reţelelor de hypermarketuri a crescut fulgerător viteza în care se fac cumpărăturile şi cantitatea de alimente cumpărate la o singură aprovizionare. Un coş cu 20 de kilograme de mâncare se umple în mai puţin de 30 de minute. Spaţiile uriaşe fac loc unui număr imens de produse, confuzionând consumatorii. S-a ajuns la situaţii extreme, produse contrafăcute folosind denumiri generice într-un mod înşelător: există caşcavalul care nu conţine brânză, frişca fără smântână, pateul fără ficat, pasta de unt care nu conţine unt sau ciocolata cu alune care are doar 10% cacao şi doar 0,1% alune. Şi, mai ales, există şunca fără niciun fel de carne.

Noutate: fiecare producător are dreptul la reţeta proprie

Nu există un control al reţetelor, susţin voci din partea autorităţilor care reglementează punerea pe piaţă a alimentelor din carne sau lactate. Până anul acesta, fiecare companie care producea mezeluri, bunăoară, îşi autoriza reţetele folosite la direcţiile agricole. Acum această avizare nu mai e necesară.

Potrivit şefului Direcţiei Sanitare Timiş, asistăm la un vid legislativ în ceea ce priveşte alimentele de origine animală iar singura soluţie e să citim cu maximă atenţie etichetele şi să cumpărăm produse care conţin exclusiv carne sau lapte.

“Până acum jumătate de an, orice companie care producea mezeluri trebuia să îşi scoată o licenţă de la Direcţia Agricolă. Această licenţă stabilea inclusiv componenţa produselor, adică reţetele după care se fabricau acestea. Aprobarea acestor reţeţe se făcea ţinând cont de normele europene în vigoare”, explică Tiberiu Lelescu, şeful Direcţiei Agricole Timiş.

Integrarea în UE a deschis poarta “alimentelor mutant”
Sorin Mierlea, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Consumatorilor și Promovarea programelor și strategiilor din România, atrage atenţia că în proporţie de 90% mesajele de pe etichete, de genul “cu gust de…” nu contravin legislaţiei naţionale şi europene. De exemplu, un parizer cu carne de curcan care conţine doar 50% carne de curcan şi în rest şorici şi slănină este în regulă dacă în apelativ nu apare prepoziţia “de” ci “cu”. Adică nu “şuncă de curcan” ci “şuncă cu carne de curcan”. Modul în care este realizat designul etichetei, înghesuind cuvintele unele în altele, creează însă confuzie în ochii cumpărătorilor.

Totuşi, potrtivit Codului Consumatorului, dacă un mesaj de pe eticheta unui produs poate da naştere la interpretări, acesta poate fi considerat ilegal.

“Consumatorul român trebuie să înceapă să aibă această educaţie de a citi etichetele atunci când îşi alege un produs. Cei din industria alimentară şi-au dat seama că într-o proporţie destul de mare consumatorul nu citeşte ceea ce e notat pe etichetă din punctul de vedere al conţinutului şi atunci prin mijloace publicitare induce un anumit mesaj, fără a fi în conformitate cu ceea ce se găseşte în acel produs”, a declarat Mierlea.

Vid legislativ: fiecare face cum îl taie capul

El aminteşte de acele STAS-uri naţionale care existau înainte de Revoluţie. “Pentru a face un produs care se numeşte crenvurşti, existau înainte de 1989 anumite standarde de firmă care explicau procentual cantitatea şi tipul de carne folosite pentru a ieşi produsul din reţeta respectivă. Odată cu integrarea României în UE, a apărut acel standard de firmă prin care companiile îşi pot produce un anumit produs. S-a creat o bulversare pe piaţă, reţetele din 2011 nu coincid cu cele din 1987. Asta nu însemană că producătorii comit o ilegalitate, ci că omul care cumpără nu este informat foarte corect”, a mai declarat şeful ANPC.

Tiberiu Lelescu, şeful Direcţiei Agricole Timiş, sintetizează deruta din relaţia producători-consumatori: “Trăim într-un vid legislativ: nimeni nu verifică dacă un parizer conţine piept de pui sau şorici. Pe oricine întrebi, DSV, OPC, DSP, toţi spun că nu e de competenţa lor. Comercianţii ştiu că nu se câştigă dacă pun în ele carne macră, aşa că o combină cu resturi, şorici, slănină. Am ajuns să nu mai mănânc mezeluri pentru că am înţeles că mă intoxic”.

Locul 1: Parizer de porc

Parizer de porc: carne de porc 50% şi emulsie de şoric fierte şi vopsite cu carmin

Ingrediente:

• carne de porc 50%
• emulsie de şoric
• apă
• proteină vegetală din soia
• amidon
• sare
• condimente
• stabilizator: difosfat
• potenţiator de aromă: glutamat de sodiu
• antioxidant: acid ascorbic
• colorant natural: carmin
• dextroză
• conservant: azotit de sodiu

Mod de fabricare:Măcinată fin, carnea de porc se amestecă împreună cu emulsia de şoric, apă, soia şi amidon, plus ceilalţi aditivi, pentru a rezulta în final o pastă roz, colorată cu carmin. Totul se fierbe, îm membrană necomestibilă şi ajunge apoi în galantare.

Părerea specialistului:
Nu este, categoric, cel mai sănătos parizer, însă, spre deosebire de alţi “confraţi” nu conţine slănină şi poate trece drept aliment dietetic. Orine mezelar ştie încă că acest parizer este şi foarte departe de reţeta originală, inventată de nemţi şi care conţinea carne vită şi slănină tocate fin, afumate la cald şi apoi fierte.

Locul 2: Şuncă românească

Şuncă românească: carne de pasăre şi organe de porc

Ingrediente:

• Carne de porc
• Slănină
• Carne de pasăre separată mecanic
• Organe porc
• Apă
• Amidon de cartofi
• Proteină animală d eporc
• Proteină vegetală de soia
• Antioxidanţi (izoascorbat de sodiu, lactat de sodiu)
• Sare
• Zahăr
• Condimente
• Arome
• Stabilizatori (polifosfaţi, caragenan)
• Potenţiator de aromă (glutamat monosodic)
• Conservant (nitrit de sodiu)
• Colorant (acid carminic)

Mod de fabricare:
Şunca de faţă este de fapt un fel de mezel măcinat şi tratat termic. Este şi raţiunea pentru care conţien carne de pasăre separată mecanic. Potrivit unui ordin al Ministerului Agriculturii din 2002, aceasta se comercializează numai pentru utilizarea în fabricarea produselor din carne tratate termic. Ca atare, deşi se numeşte şuncă, e un amestec de carne de pui, porc, şi slănină, plus organe de porc şi diverşi aditivi care la final este colorat cu carmin şi fiert.

Părerea specialistului:
Specialiştii în alimentaţie atrag atenţia că ar trebui categoric evitată de bolnavii de gută. “Organele animale sunt foarte bogate în colesterol, de aceea trebuiesc categoric evitate alimentele în care se regăsesc, pentru că pot genera atacuri de gută”, a explicat Gheorghe Mencinicopschi.

Locul 3 – Brânză topită caşcaval

Brânză topită caşcaval: 30% brânză, 23% caşcaval, apă, amidon şi ceva unt

Ingrediente:

• Brânză 30%
• Apă
• Caşcaval 23%
• Lapte praf degresat
• Amidon din cartof
• Unt
• Săruri de topire (E452, E339)
• Corector de aciditate: carbonat de sodiu

Mod de fabricare:Această brânză topită cu aromă de caşcaval este un produs “obţinut prin topire”. Conţine, totuşi, brânză şi caşcaval, dar numai într-un procent puţin mai mare de jumătate. În rest, produsul este un amestec de apă, lapte praf, unt şi amidon din cartof.

La toate acestea se adaugă nişte E452, un polifosfat care determină asimilarea lentă de calciu, magneziu şi fier şi, deci, atrofierea oaselor şi depunerile de calciu, respectiv E339.

Sfatul specialistului
Cercetările au arătat că unul din E-urile prezent e în acest produs nu e recomandat să fie ingerat frecvent. Este vorba de E339, care are acţiune emulsionantă, protejează grăsimile faţă de râncezire şi stabilizează culoarea cărnii. În cantităţi mari are efect laxativ şi poate tulbura echilibrul calciu / fosfor.

Locul 4 – Şuncă mozaic

Şuncă mozaic: carne de porc cu gust “îmbunătăţit”

Ingrediente:

• carne de porc
• apă
• amidon de cartofi
• proteină vegetală din soia
• sare
• condimente
• zaharuri: dextroză
• stabilizatori: difosfat de sodiu, trifosfaţi de sodiu
• potenţiatori de gust: glutamat de sodiu, 5 ribonucleotide disodice
• antioxidant: ascorbat de sodiu
• gelifianţi: caragenan, gumă de xantan
• colorant alimentar: carmin
• conservant: nitrit de sodiu

Mod de fabricare:
Eticheta nu oferă indicaţii exacte despre ce cantitate de ingrediente conţine această “şuncă”. Totuşi, prezenţa gelifianţilor ne indică faptul că nu e vorba de o şuncă în adevăratul sens al cuvântului, ci de un preparat în care intră şi amidon şi soia, un mix care, la final este colorat roz cu carmin şi tratat cu conservant chimic.

Părerea specialistului:
“Şunca mozaic este un pericol mai ales pentru bolnavii de inimă. Sarea conţinută atrage apa în organism, crescând astfel presiunea arterială, iar în final este suprasolicitată funcţia renală. Pe de altă parte, amidonul de cartofi prezent în compoziţie, este tot un dulce, iar dacă luăm în calcul că această şuncă are şi dextroză, deducem că nu poate fi defel recomandată diabeticilor”, spune medicul de familie Ioana Vârtosu.

Locul 5 – Pate de porc

Pate de porc: 25% ficat de porc, slănină, apă, gumă xantan

Ingrediente:

• apă
• ficat de porc 25%
• slănină
• şorici
• lapte semidegresat
• proteină vegetală de soia
• amidon de grîu
• stabilizator
• condimente şi extracte de condimente
• sirop de glucoză
• muştar
• emulgatori
• agenţi de îngroşare: caragerian, gumă guan, gumă xantan
• acidifiant : acid citric
• antioxidanţi
• potenţiator de aromă
• colorant: carmin
• conservant: nitrit de sodiu

Mod de fabricare:
Ca şi alte mezeluri cu care se înrudeşte pateul de porc de faţă se naşte în malaxor. În 10 kilograme de produs găsim 2,5 kilograme de pateu de porc, multă apă, slănină, şoric fin măcinat şi restul de chimicale menite să “lege” combinaţia de masă organică de origine animală.

Părerea specialistului:
Medicii spun că a mânca pateul acesta este ca şi cum ai bea cola. Adică e la fel de nesănătos. “Dacă te uiţi pe tichetele băuturilor de tip cola vei găsi şi acolo sirop de glucoză şi gumele respective. În concluzie, nu e deloc recomandat diabeticilor, dar nici celorlalţi, în exces, pentru că poate predispune la această boală”, a explicat dr. Ioana Vârtosu.

Locul 6 – caşcaval fără brânză

Caşcavalul feliat care nu conţine brânză!

E împachetat ca un caşcaval obişnuit. Cu litere mici scrie că se cheamă “specialitate cu aromă de edam”. Este făcut pe bază de uleiuri vegetale şi cazeină

Ingrediente:

• Apă
• Uleiuri vegetale (28%)
• Cazeină (10%)
• Sare de mare
• Emulgatori: difosfaţi de sodiu & citraţi de sodiu
• Aromă edam
• Conservant: acid sorbic
• Gelifiant: caragenan
• Colorant: beta caroten

Mod de fabricareAcest produs, recomandat drept “ideal pentru sandwich-uri, salate şi pizza”, nu are nicio legătură cu brânza, şi cu atât mai puţin cu brânza Edam, un produs tipic olandez, galben deschis la culoare, învelit într-un strat de parafină roşie. De fapt, produsul nu are nimic în comun cu orice fel de brânză. Are doar cazeină, o proteină extrasă de laptele de vacă sau oaie. În rest, e un amestec de apă, uleiuri vegetale, sare de mare, emulgatori, conservant, gelifiant şi colorant. Toate, mixate la scară industrială şi condimentate cu o suspectă “aromă edam”, pentru obţinerea unui produs care aduce doar vag la culoare cu caşcavalul.

Sfatul specialistului 
Produsul poate fi sănătos, susţine medicul de familie Ioana Vârtosu, dar induce cumpărătorii în eroare, fiind un înlocuitor de caşcaval. “Faptul că nu conţine grăsimi de origine animală este un atu. Însă conservanţii, emulgatorii şi coloranţii pe care îi conţine această specialite complică efectele în timp asupra celor care îl consumă”, a declarat dr. Ioana Vârtosu.

Locul 7 – untul din margarină

Untar – untul făcut din 70% margarină

Ingrediente:

• grăsimi vegetale nehidrogenate 70%
• unt 30%
• conservant (acid scorbic)
• acidifiant (acid citric)
• colorant (betacaroten)

Mod de fabricare:Produsul numit “Untar” arată ca untul, dar nu este deloc unt, atrag atenţia nutriţioniştii. Acest produs, datorită faptului că are o denumire derivată de la cuvântul unt, se confundă foarte uşor cu untul, mai ales că este expus la vânzare între alte sortimente de unt, iar eticheta imită perfect un sortiment popular şi autentic. Un kilogram de produs se obţine amestecând 300 de grame de unt cu 700 de grame de margarină, plus conservant şi acidifiant. La final, procesatorul adaugă în amestec colorant (betacaroten), pentru a da produsului culoarea crem a untului gras.

Părerea specialistului: 
Medicii avertizează că margarina din dieta zilnică este mai dăunătoare decât untul. “Studii de specialitate au demonstrat că margarina este cancerigenă. Aceasta poate duce la dezvoltarea unor tipuri diverse de cancer, cum ar fi cel digestiv, pulmonar sau genital”, a declarat dr. Ioana Vârtosu, medic de familie.

Locul 8 – ciocolata fără cacao

Ciocolată cu alune: 8% cacao, 0,1% aromă de alune

Ingrediente:

• grăsime vegetală hidrogenată (margarină)
• pudră de cacao ( minim 8%)
• lapte praf integral (12%)
• zer praf
• aromă naturală de alune (0,1%)
• aromă identic naturală de vanilie
• emulgatori (lecitină de soia E322, poligliceroil poliricinoleat E476)

Mod de fabricare:O tabletă de ciocolată cu alune (100 g) conţine doar 8 grame de cacao, adică mai puţin de o linguriţă de pudră, cam o linguriţă de lapte praf, o picătură de aromă de alune şi în rest margarină de proastă calitate. Toate amestecate la cald şi turnate în binecunoscuta formă cu pătrăţele.

Părerea specialistului: 
Această tabletă vândută drept cicolată, conţine grăsimi extrem de periculoase pentru organismul uman (margarină din prima clasă, puternic aterogenă) care consumată în cantităţi mari poate provoca atac cerebral sau infarct. Potrivit şefului ANPC, este departe de ceea ce se numeşte ciocolată. “Ordinul 335/2003 arată că nu poate fi numit “ciocolată” decât un produs care conţine minimum 43% substanţă uscată totală de cacao”, a explicat Sorin Mierlea .

Locul 9 – frişca fără smântână

Frişca vegetală

alt=”\” float:right=”" uploadsrtemagicc_a3a1770bcdjpgjpg=”" 178=”" 250=”" v:shapes=”_x0000_i1035″>Ingrediente:

• grăsimi vegetale hidrogenate 26%
• zahăr 11%
• proteine din lapte
• stabilizatori (E420iii, E463)
• emulgatori (E472e)
• lecitină din soia E322
• E472b
• sare
• arome
• colorant E160a

Mod de fabricare:În mod “miraculos”, din apă, amestecată cu zahăr şi margarină, plus aditivi de rigoare, şi ceva proteine din lapte rezultă un lichid vâscos de consistenţa smântânii. Ca să arate până la identitate ca şi produsul original, amestecul este colorat în alb. Apoi, ţinut la rece şi agitat ulterior, acesta e capabil să ia consistenţa frișcăi originale.

Părerea specialistului: 
Deoarece în mod normal frişca ar trebui să conţină doar smântână, la capitolul materie primă, specialiştii atrag atenţia asupra faptului că această frişcă vegetală are în compoziţie cele mai periculoase grăsimi din dietă, hidrogenate.

“Frişca vegetală este un nonsens. În mod normal ar trebui să i se spună substitut de frişcă”, atrage atenţia directorul Institutului de Cercetări Alimentare, dr.Gheorghe Mencinicopschi.

Locul 10 – crenvurştii făcuţi din apă şi slănină

Crenvurşti din piept de pui: 40% carne scoasă mecanic, 60% apă şi slănină

Ingrediente:

• piept de pui dezosat (40%)
• apă, slănină, piele de pui, proteină vegetală din soia
• amidon, sare, condimente şi extract de condimente
• zaharuri, dextroză, aromă fum
• potenţiator de gust (glutamat monosodic), stabilizator (di şi polifosfaţi de sodiu), colorant natural (carmin), antioxidant (ascorbat de sodiu), conservant (nitrit de sodiu)
• Membrană naturală comestibilă.

Mod de fabricare:În 10 kilograme de crenvurşti găsim numai patru kilograme de piept de pui. Carnea, scoasă mecanic de pe oase, este măcinată fin, împreună cu slănină, bucăţi de piele de pui, după care totul se combină cu apă, condimente, amidon şi soia. La final pasta rezultată este colorată cu carmin alimentar, apoi se formează crenvurştii, ambalaţi în membrane, care se fierb şi se afumă înainte de a intra în pungile de plastic, porţionaţi, pentru vânzare.

Părerea specialistului: 
Medicii avertizează că, în loc să fie un produs dietetic, carnea de pui fiind considerată “slabă”, aceşti crenvurşti sunt un pericol pentru sănătate, fiind în fapt plini de grăsimi care ne pot îmbolnăvi de boli vasculare. “Consumul repetat poate crea în timp probleme de colesterol. Aceşti crenvurşti conţin grăsime de porc în stare pură – slănină, care este cunoscută pentru creşterea colesterolului. La fel, pielea de pui este plină de grăsimi”, a explicat dr. Gheorghe Mencinicopschi.

“Ţinând de gradul de educare şi informare al consumatorului din România, acesta poate fi extrem de uşor păcălit. Consumatorul român nu are exerciţiul consumatorului european de a fi atent la fiecare detaliu”
Sorin Mierlea, preşedintele ASOCIAȚIEI NATIONALE PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR SI PROMOVAREA PROGRAMELOR SI STRATEGIILOR DIN ROMANIA

“Noi trăim într-un vid legislativ: nimeni nu verifică dacă un parizer conţine piept de pui sau şorici. Pe orticine întrebi, DSV, OPC, DSP, toţi spun că nu e de competenţa lor. Ceea ce ştim este că mezelurile nu mai au gustul de altă dată, pentru că comercianţii ştiu că nu se câştigă dacă pun în ele carne macră, aşa că o combină cu resturi, şorici, slănină etc. Eu personal am ajuns, tocmai din cauza asta să nu mai mănânc mezeluri, pentur că, citind etichetele, am înţeles că mîncând parizer sau cremwurşti te întoxici”
Tiberiu Lelescu, şeful Direcţiei agricole Timiş

 SURSA: EVZ; 

http://www.doctorulzilei.ro/cele-mai-periculoase-10-produse-contrafacute-care-ajung-pe-mesele-noastre/

Otrava din mâncare: Prafurile și cuburile care simplifică, dar şi reduc viaţa

În secolul vitezei, gustul vine la plic, la cub, granulat sau sub formă de prafuri. În prezent, mâncarea nu mai e deloc ca la mama acasă, iar gospodinele de azi încearcă să reproducă gustul preparatelor culinare de odinioară cu baze pentru mâncăruri cu numeroase E-uri, care, pe termen lung, pot genera boli cronice, afecţiuni cardiace sau chiar cancer. Aromele natural identice, făcute doar din ingrediente artificiale, îmbunătăţesc gustul mâncărurilor, însă reprezintă adevărate bombe cu ceas pentru organismul uman.

Bazele pentru mâncăruri - cum sunt numite de producători - preferate de gospodinele din întreaga lume pentru gustul pe care-l dau mâncării, dăunează grav organismului uman, din cauza substanţelor chimice din lista de ingrediente, dar şi din cauza cantităţii mari de sare pe care acestea o au în compoziţie. Aditivii alimentari, atât cei sub formă de prafuri, cât şi cei granulaţi, folosiţi în bucătărie pentru mâncăruri mai gustoaste, conţin în compoziţia lor, printre altele, sare (peste 50% din cantitate), zahăr, potenţiatori de aromă (monosodiu glutamat, inozinat şi guanilat de sodiu), legume deshidratate (sub 20% din gramaj), condimente, ulei vegetal, maltodextrina din cartofi sau din porumb, acidifianţi (acid citric E330, acid lactic E270, citrat trisodic E331), agenţi de îngroşare (guma guar E412), arome identic naturale, coloranţi alimentari (riboflavina), caramel amoniacal, extract de drojdie, dextroză.

Cu o astfel de listă de ingrediente, bazele pentru mâncăruri devin bombe cu ceas pentru orice consumator. Tocmai din acest motiv nutriţioniştii le recomandă tuturor să evite folosirea acestor produse, în special a celor care au ingrediente pe care oamenii de rând nu le cunosc. "Consumatorii trebuie să citească eticheta, chiar dacă e mică, să ia o lupă şi să citească şi, dacă le place ce scrie acolo, să folosească aceste produse, iar dacă nu, să nu le folosească. Dacă e mică eticheta, cu atât mai mult trebuie să se întrebe de ce e aşa mică. Chiar dacă fac un efort, măcar o dată să citească eticheta şi, dacă nu înţeleg mare lucru din ce scrie pe etichetă să nu cumpere. Cum vine asta? Nu înţeleg nimic şi bagă în gură. E absurd! Eu cred că un om cât de cât responsabil şi care are mintea la el în cap poate înţelege că e foarte important să ştie ce bagă în gură. Eu recomand folosirea condimentelor ca atare. Cel mai bine e să-ţi cumperi mărarul, pătrunjelul, coriandrul, ghimbirul, piperul, scorţişoara pentru că aşa poţi gestiona cantitatea şi sortimentele de condimente adăugate în mâncare", a declarat, pentru B365.ro, doctorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

Potrivit nutriţionistului, cele mai multe baze pentru mâncăruri au peste 50% sare şi foarte multe substanţe chimice care, de-a lungul timpului, dăunează grav organismului, iar consumatorii nu pot face o legătură directă şi imediată între ce au pus în mâncare şi bolile produse de aceste adaosuri alimentare. "Aproape toate produsele de acest gen au sare, glutamat, aditivi alimentari, coloranţi, potenţiatori de gust, sulfiţi, arome artificiale şi nu e bine deloc. De exemplu, monoglutamatul de sodiu, care se foloseşte în mai toate alimentele, este un neurotransmiţător şi interferă cu metabolismul neuronului, cu creierul, şi produce excitotoxine. Asta se traduce iniţial prin "sindromul bucătăriei asiatice", care poate produce un tabel patologic polimorf - dureri de cap, slăbiciune, greaţă, vomă, amorţirea mâinilor, confuzie în ideaţie, ADHD - iar în timp poate produce moartea neuronilor. Mai târziu apar bolile cardiovasculare, cancerul sau iritaţiile la colon. Atunci ajung oamenii să se dea cu capul de pereţi, dar e prea târziu", completează Mencinicopschi.

În opinia doctorului, consumatorii trebuie să evite produsele care au în lista de ingrediente numeroşi aditivi alimentari periculoşi, care favorizează apariţia bolilor cronice ale civilizaţiei moderne, produse nu numai de aceste substanţe, ci de tot mediul înconjurător, care a devenit unul toxic, de la alimente, aditivi, şi până la contaminanţi, poluare fonică, fotonică sau electromagnetică.

Cercetătorul nu recomandă nici condimentele granulate pentru că şi acestea conţin sulfiţi. „Dacă vrem usturoi trebuie să-l mâncăm crud, nu granulat pentru că numai usturoiul crud are efectele despre care se vorbeşte. Dacă îl iei şi îl prelucrezi, chiar dacă îl prăjeşti sau fierbi prea mult nu mai e bun. Evident că prin procesare îşi pierd beneficiile pe care le au atunci când ele sunt crude", mai spune nutriţionistul.

Cum îi manipulează producătorii de alimente pe consumatori

Directorul ICA mai spune că mulţi producători din domeniu îi înşeală pe consumatori folosind denumirile generice ale alimentelor. Mai mult, acesta susţine că şi medicii cad în aceeaşi plasă şi le recomandă bolnavilor produse cu denumiri generice, fără a preciza ce aditivi alimentari trebuie evitaţi. „Lista de ingrediente arată clar că una scrie pe ambalaj şi alta scrie pe etichetă. E ca la circ. E un mare dezastru pentru un simplu consumator naiv. Se folosesc denumirile generice ale alimentelor. Acesta este instrumentul de marketing cel mai puternic. Nu vă încredeţi şi nu evaluaţi alimentele după denumirile lor generice! Nu fiţi naivi când vi se recomandă alimentele după denumirea generică! Citiţi eticheta ca să vedeţi din ce sunt făcute alimentele! Denumirea generică este foarte înşelătoare şi reprezintă un instrument de manipulare a consumatorului. Mai grav e că şi medicii fac diete după denumiri generice, ceea ce e absolut de nepermis. Le spun celor care au boli cardiovasculare sau renale să consume şuncă de curcan, dar nu le spun să citească eticheta şi să fie atenţi ce tip de şuncă de curcan să cumpere. Nu le spun că nu trebuie să consume şuncă de curcan cu fosfaţi, glutamaţi sau caragenan", arată Mencinicopschi.

Mergând pe acelaşi principiu, nutriţionistul le sugerează consumatorilor să evite borşurile sub formă de prafuri sau iaurturile sterilizate, care nu mai respectă deloc reţeta originală. „Borşul la plic nu e borş. Nici conservele în oţet nu sunt murături. Murătura este numai leguma sau fructul care a suferit un proces de fermentaţie în saramură. La fel şi borşul. Borşul este un produs viu, probiotic, care a suferit un proces de fermentaţie, utilizând huşte – cultura starter, care conţine microorganismele heterolactice – tărâţe de grâu, mălai, mirodenii. Am văzut că se vinde borş la sticlă, acesta e bun. Dar sunt şi variante la sticlă fermentate şi sterilizate. Borşul, ca şi iaurtul, dacă e fermentat şi sterilizat, ca să stea 10 ani, acela nu mai e borş. Produsele probiotice, precum iaurtul, murăturile şi borşul trebuie să fie produse vii, în care microorganismele probiotice să fie active, nu omorâte, iar la pliculeţ nu e vorba de aşa ceva", punctează Gheorghe Mencinicopschi.

E-urile care afectează sănătatea

Pentru majoritatea consumatorilor, care nu ştiu ce se ascunde în spatele denumirilor chimice, aceste substanţe din bazele pentru mâncăruri nu par să fie prea dăunătoare. Însă, în timp, multe din aceste E-uri, care se regăsesc în lista de ingrediente a bazelor pentru mâncăruri, au un impact major asupra sănătăţii, din cauza substanţelor chimice pe care le conţin.

E 621, monoglutamatul de sodiu - Cunoscut şi sub denumirea de sare chinezească, este un produs sintetic din culturi bacteriene sau din vegetale fermentate nerecomandat de nutriţionişti şi de cercetători alimentari. Glutamatul monosodic (E621) poate provoca dureri de cap, greaţă, arsură în antebraţ şi ceafă, iar un consum ridicat creşte posibilitatea declanşării unor boli grave: Parkinson, Alzheimer, Huntington. Un experiment efectuat de cercetătorii americani a arătat că „monoglutamatul de sodiu prăjeşte neuronii". După ce oamenii de ştiinţă au pus condimentul pe celule nervoase, neuronii au fost distruşi complet într-o oră. Din cauza monoglutamatului de sodiu, unele persoane acuză amorţeală, slăbiciune, tremurături, ameţeli, dureri de cap şi palpitaţii („Sindromul restaurantului chinezesc"), sau chiar probleme respiratorii, atacuri de panică, schimbări bruşte de dispoziţie, hiperactivitate, greaţă etc. De asemenea, unii cercetători japonezi corelează consumul excesiv şi îndelungat de glutamaţi cu unele boli degenerative ale creierului şi ochilor.

E 627, guanilatul de sodiu - Aditiv alimentar, folosit ca potenţiator de aromă, pentru micşorarea cantităţii necesare de sare, se utilizează în toate tipurile de produse alimentare, inclusiv în băuturi alcoolice şi nealcoolice. E 627 nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici. Potrivit cercetătorilor, persoanele astmatice şi cele suferinde de gută, reumatism, calculi renali sau biliari ar trebui să evite acest aditiv, care se descompune în purine, substanţe precursoare ale acidului uric.

E 270, acidul lactic - Aditiv alimentar din categoria conservanţilor naturali, obţinut din amidon şi melasă, prin fermentaţie bacteriană. Se utilizează împotriva drojdiilor şi fungilor, cât şi pentru creşterea stabilităţii unor produse, în cantităţile prevăzute de reţete. Se foloseşte, de asemeni şi pentru prepararea laptelui acidifiat şi pentru inhibarea dezvoltării bacteriilor precum E.Coli, Salmonella, Campylobacter şi Listeria pe carcasele de vită, porc sau pasăre în timpul sacrificării. Alimentele care conţin acid lactic nu sunt recomandate copiilor mici pentru că organismul acestora nu este capabil să-l metabolizeze.

E 412, guma guar - Aditiv alimentar cu rol de emulgator, stabilizator, agent de îngroşare, de umplere şi de aglomerare. Este un produs natural, obţinut din arbustul de Guar. Se utilizează în cantităţile prevăzute de reţete în produse lactate, în dulciuri, creme, grăsimi emulsionate tartinabile cu sau fără arome, sosuri, toppinguri, dressinguri, îngheţate, fructe şi legume prelucrate, conservate, produse din carne, peşte, ouă, condimente, supe, ciorbe, membrane comestibile, produse din proteine vegetale, suplimente nutritive etc. Este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici în cantitate de maxim 1000 mg/l. Se utilizează şi ca substanţă - suport pentru alţi aditivi alimentari. Chiar dacă până în prezent nu s-au semnalat efecte secundare în cazul acestui aditiv, consumul în cantităţi prea mari poate produce balonare şi flatulenţă.

E 150, caramel amoniacal - Aditivi alimentari din seria E 150 fac parte din categoria coloranţilor artificiali. Aceştia colorează alimentele de la nuanţe de brun la negru şi sunt admişi în orice tip de aliment, cu excepţia celor pentru sugari şi copii mici, conform cantităţilor prevăzute de reţete. Pot fi întâlniţi în unele sosuri de soia contrafăcute, unde, dacă prezenţa caramelului nu este înscrisă pe etichetă, ea se poate observa prin infiltrarea culorii pe pereţii sticlei, deasupra nivelului lichidului. Sunt obţinuţi prin încălzirea şi arderea până la carbonizare a unor zaharuri (glucoză, fructoză) amestecate sau nu cu substanţe acide sau alcaline. Arderea zaharurilor are loc în absenţa sau în prezenţa amoniacului, sulfiţilor de sodiu sau potasiu sau combinaţii ale acestora. Prezenţa amoniacului sau sulfiţilor duce la accentuarea şi intensificarea culorii. Sunt solubili în apă şi au gust specific, uneori amar. Doza zilnică admisă pentru consumul uman este de până la 160 mg/kg corp pentru E 150b şi de 200 mg/kg corp pentru E 150c şi E 150d, care pot provoca tulburări intestinale în cazul consumului unor cantităţi mari.

Sursa: b365.realitatea.net

sfatuitoarea.blogspot.ro

Produsele de post din comert - stim ce consumam?

Si ca tot vorbeam de pateuri vegetale, cititi si luati aminte de aceste lucruri:

Pateul vegetal are ca principale ingrediente apa şi uleiul vegetal, urmate de proteina vegetală de soia, aditivi alimentari şi condimente.

Amestecul de apă, ulei şi proteină vegetală de soia trebuia îngroşat cu ajutorul aditivilor alimentari pentru a avea consistenţa dorită de producător. Pe lângă amidonul de cartofi a fost utilizat şi caragenanul E407, o substanţă care poate duce la apariţia unor probleme la nivelul tractusului digestiv, care pot culmina în cazul unui consum frecvent cu ulcerul sau chiar cancerul de stomac. Gustul pateului vegetal Ardealul a fost îmbunătăţit cu condimente, dar şi cu monoglutamat monosodic E621, aditiv care poate provoca sindromul bucătăriei chinezeşti. Acesta se manifestă prin dureri de cap, stări de slăbiciune, greaţă, senzaţii de arsură în antebraţ şi ceafă, modificări de ritm cardiac, respiraţie dificilă. Aspectul produsului analizat a fost îmbunătăţit cu ajutorul coloratului carmin E120 care are o serie de efecte adverse: alergii, rinite, astm, erupţii cutanate, sindrom de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare ADHD, acutizarea bolilor Alzheimer şi Parkinson.
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, ne spune, luând în considerare Regulamentul European 1924/2006 că produsul analizat este dezechilibrat din punct de vedere nutriţional, având un exces de lipide, dar şi de glucide cu absorbţie rapidă (zahăr). De asemenea, pateul vegetal are o valoare energetică ridicată.
În urma analizei ingredientelor înscrise pe etichetă, specialistul ne spune că produsul analizat nu este recomandat supraponderalilor, obezilor, diabeticilor (din cauza amidonului şi a zahărului), bolnavilor cu afecţiuni inflamatorii, suferinzilor de boli neurodegenerative (Parkinson, Alzheimer), de boli hepatice şi renale. Persoanele care suferă de alergie la soia vor testa o cantitate mică de produs, pentru a vedea care sunt efectele asupra organismului.

Ingrediente
Apă, ulei vegetal, proteină vegetală de soia, amidon din cartof, agent de îngroşare (caragenan E407), zahăr, amestec de condimente (ceapă, măghiran, ghimbir, enibahar, nucşoară, cuişoare, chimen, boia, piper, rozmarin, tomate, coriandru), arome, potenţiator de aromă monoglutamat monosodic E621, antioxidanţi (ascorbat de sodiu E301, acid ascorbic E300 ), colorant (carmin E120), sare.

Cat despre carmin, haideti sa vedem provenienta lui : 

Carmin - colorant produs din pulberea obţinută prin zdrobirea femelei unei insecte numite: coşenilă (coccus cacti) originară din Mexic sau din ouale (gogoşi de coşenilă) acesteia; a fost folosit de secole ca un colorant natural în ţesătorii; în prezent este folosit şi în alimentaţie, în industria cărnii, sau în patiserie. Este de un galben-portocaliu, în special rosu, mov sau roz. Se mai obţine şi din planta numită cârmâz (phytolacca decandra).

Problema este că unii oameni sunt extrem de alergici la acidul carminic pe care îl contine colorantul. Acest lucru a fost remarcat în 1998 în urma unor plângeri ale pasagerilor care consumau produse alimentare continând carmin, servite în timpul călătoriilor cu avionul.
FDA a cerut rapoarte asupra acestui “colorant adăugat”, în urma plângerilor consumatorilor de produse care conţin carmin. FDA a încercat să interzică acest produs dar CSPIS a replicat că acest colorant este benefic pentru cei care sunt la o dietă ori pentru cei care au un regim de viaţă deosebit, cum ar fi: musulmanii, evreii sau vegetarienii.

În prezent carminul este ascuns sub denumiri gen “culoare adăugată” sau “colorant artificial“. Prin lege, producătorii sunt nevoiţi să tipărească pe ambalaj dacă produsul conţine carmin de provenienţă naturală (din coşenilă) sau obţinut pe cale sintetică; din păcate mulţi producatori scriu doar: “conţine carmin” (la carne tocată, jeleuri, prăjituri ş.a.). Atât FDA cât şi CSPIS declară că nu vor elimina total folosirea carminului până nu se aduc dovezi clare că reacţiile alergice de care se plâng consumatorii sunt produse de acest colorant.

Dacă veţi constata că în urma consumului de produse alimentare care conţin carmin apar reacţii alergice, adresaţi-vă medicului pentru un diagnostic corect.

Pentru sănătatea dumneavoastră, e bine să verificaţi eticheta produselor şi să le evitaţi pe cele care conţin carmin.

Sursa: aditivialimentari.org