Erai un visator, credeai ca nimic nu te poate tine pe loc, nu conta unde erai azi pentru ca stiai unde vrei sa fii maine, aveai obiective clare si erai motivat la maxim, in fiecare dimineata. Stiai pentru ce te trezesti, erai un pasionat de viata…
Ti-ai stabilit la un moment dat un obiectiv mare?… Ai dat totul pentru el, toata energia si determinarea ta s-a dus intr-acolo. A venit ziua cea mare, obiectivul indraznet devenea realitate. Dar deodata lucrurile nu au mai mers conform planului, sau poate ca nu ai planuit mai departe. Ai renuntat, ai fost slab si ai cedat, visul implinit era mort, te-ai intors de unde ai plecat…
Dar nu mai erai tu, nu mai visai, erai dezamagit, nu mai stiai de ce te trezesti dimineata, nu mai aveai obiective, nu mai erai motivat, nu mai erai pasionat de viata, ai dat cu piciorul unor persoane dragi…
Ai avut, totusi, oameni faini alaturi de tine, chiar daca i-ai dezamagit si pe ei, au ramas alaturi de tine, unii, dar cei mai importanti. Cu ajutorul lor ai zis ”Punct si de la capat”, insa desi aparent asa a fost in esenta inca sufereai…
Ai inceput noi activitati, ai semnat noi contracte, au aparut persoane noi in viata ta, ai legat o relatie, totul parea ca a revenit la normal. Care normal?! Ai inceput sa faci greseli, nu zic ca e rau sa faci greseli, fara ele nu poti evolua, dar ai inceput sa le faci in lant, ai inceput sa pierzi totul, ai pierdut contractele, ai pierdut relatia, ai pierdut persoane, te-ai pierdut pe tine…
Te-ai imbolnavit, nu la propriu, ci te-ai imbolnavit de dezamagire, credeai ca astea iti sunt limitele, ca nu se mai poate face nimic…Te-ai hotarat: ”Gata, nu ma mai gandesc la viitor, tot ceea ce conteaza este prezentul!”, insa ai pus in aplicare asta in cel mai prost mod cu putinta, ai cazut prada multor vicii… Au trecut luni de zile asa… Se implinea un an de cand te-ai intors de unde ai plecat, nu mai erai pasionat de viata, nici macar de prezent, traiai undeva in trecut cu regrete in suflet… Erai invidios pe tine, cel de acum un an si un pic, regretai acel ”Eu”, atunci ai spus: ”Gata! Fara regrete! Orice as face nu regret nimic, nu imi va parea rau de nimic”… Si ai mai turnat un pahar… Ti-ai neglijat prietenii, acum aveai alt anturaj, munceai pentru ei si cheltuiai singur ”traind clipa”. Erai cel mai egoist, nu iti pasa ca esti singur, nu te mai intelegeai cu familia, aveai doar o mana de oameni care ti-au ramas alaturi…
Erai obosit tot timpul, erai nervos tot timpul, nu mai intelegeai nimic, te gandeai la un singur lucru, ”vreau bani sa traiesc clipa”, si asta faceai, ai fost in stare de multe lucruri pentru a-ti atinge acest obiectiv…
Intr-o zi nu ai mai putut, ai zis stop, ai vorbit cu familia, si ati ajuns de comun acord la un consens, ai inceput sa te schimbi, ai urmat chiar si un tratament, te-ai linistit… de tot.
Ai renuntat la vechile activitati. Nu mai traiai clipa, faceai fata cu brio schimbarilor pozitive din viata ta, ti-ai reglat ”fusul orar”, ai inceput sa faci sport si multe alte lucruri pozitive. Ai inceput sa te gandesti din nou la viitor, ai inceput de la zero alte activitati, aveai langa tine aceeasi mana de oameni care ti-au fost mereu alaturi, in toate momentele tale. Ai inceput din nou sa visezi, dar nu ca prima data, ci mai moderat. Nu mai erai nervos tot timpul, erai de un calm absolut, un calm uneori enervant pentru cei din jurul tau. Insa cel mai mult timp il petreceai tot singur…
Ai invatat sa ai rabdare, un lucru foarte benefic, construiai din nou o sursa de venit, te-ai inscris la facultatea pe care ti-o doreai candva, era bine, erai pe drumul spre implinire. Erai vindecat!!!
Erai visator, erai motivat, stiai de ce te trezesti dimineata, aveai obiective clare…Stop! Atat.
A venit apoi un moment care ti-a zdruncinat aceasta liniste si acest calm, ai realizat ca intr-o fractiune de secunda se poate termina totul, ti-a defilat toata viata prin fata insa masina s-a oprit, ai iesit din ea, nu aveai nimic, doar cateva zgarieturi, masina…dauna totala. A fost noroc sau ghinion? Sau ambele?! Ti-ai pus din nou problema regretelor, te-ai intrebat: ”Daca nu as mai fi iesit de acolo, as fi avut vreun regret?”, dar nu ti-ai mai turnat un pahar, ti-ai spus ca nu ai regrete si nu vei avea, tot ceea ce se intampla, e doar pentru evolutie, si asa si este. Ti-ai mai spus ca daca ai iesit din acea masina, intreg, inseamna ca cineva de sus te iubeste si ca se pare ca ai o misiune aici, i-ai multumit, chiar daca nu stiai care este misiunea ta… Erai visator, erai motivat, stiai de ce te trezesti dimineata, aveai obiective mai mult sau mai putin clare, dar nu mai credeai ca nimic nu te poate tine pe loc, conta unde esti azi pentru ca nu mai stiai unde vrei sa fii maine, nu mai erai pasionat de viata, chiar daca ai ramas in ea…
Ai inceput din nou sa savurezi prezentul, desi stiai ca trebuie sa ai rabdare, ai inceput sa arzi etape in evolutia proiectelor, ai recurs la fel de fel de chestii, care intr-un cuvant se chemau frauda. Credeai ca nu vei fi depistat, ca ti-ai luat toate masurile de siguranta. Iti placea facultatea, mergeai la fiecare curs si la fiecare seminar, au inceput sa vina banuti din activatatea mai mult sau mai putin licita. Nu mai erai singur, aveai acea mana de oameni alaturi plus un grup de colegi faini. Te considerai complet vindecat. Trecusera aproape doi ani de cand erai pasionat de viata si de cand stiai unde vrei sa fii maine. Erai pe val, nu observai ca iti lipsesc aceste ”ingrediente”…
Surpriza?! Ai fost depistat, paradisul tau s-a prabusit, din nou, te-ai resemnat…Erai vindecat, nu ai mai cazut prada niciunui viciu, mergeai la facultate dar nu mai erai visator, nu mai stiai de ce te trezesti in fiecare dimineata, nu mai stiai unde vrei sa fii maine, nu mai erai motivat, nu mai aveai obiective, nu mai erai pasionat de viata…
Erai calm si linistit, s-a intamplat pentru evolutie… Erai vindecat!
Dar ai ramas in acest punct, calm, linistit si in asteptare… In asteptare de… “ce’?!
A intrat in viata ta o noua persoana, una care te-a fascinat de la prima intalnire, ai vrut-o langa tine, ai devenit motivat, visai la acel moment, stiai de ce te trezesti dimineata, aveai un obiectiv clar, stiai ca ”maine” o vrei langa tine, erai pasionat de aceasta persoana… Ai reusit sa o cuceresti, sau ea te-a cucerit pe tine? Conteaza?!
Ai inceput o relatie minunata, una in care descoperi lucruri noi in fiecare zi, fie la tine fie la cealalta persoana. O relatie care a trezit in tine pasiunea, dorinta de mai mult pentru maine, motivatia, si nu doar in plan personal. Te-a ajutat sa iti amintesti de acel ”Eu”, pasionat de viata, care stia de ce se trezeste in fiecare dimineata, si pentru care nu conta unde e azi, pentru ca stia unde vrea sa fie maine. Te-a ajutat sa incerci sa-l readuci la viata pe acel ”Eu”. Ti-a aratat ce iti lipsea, ti-a aratat ca nu erai vindecat…
Concluzie: Nu conteaza cat esti de ”vindecat” atata timp cat iti lipsesc: visurile, determinarea, entuziasmul, obiectivele clare, motivatia si nu in ultimul rand pasiunea de viata, sau oricare dintre aceste ”ingrediente”.
Pe curand,
Sergiu.
