Trei povestiri scurte de viață care să te inspire de dimineață
1. Cei trei prieteni
Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte. În vârful acestuia trăia un bătrân înțelept pe care îşi doreau să-l cunoască. La un moment dat ajung ei la o răscruce, iar fiecare și-a ales să-şi aleagă o altă cărare.
Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai rapid.
foto: Darcy McCarty
A doua cale nu era la fel de abruptă, însă străbătea un canion îngust şi accidentat.
Iar cel de-al treilea a ales o cărare mai lungă, ce ocolea muntele şerpuind în pante line.
După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Nerăbdător s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.
După o altă săptămână, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.
Trecură alte două săptămâni și sosi cel de-l treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.
Ceilalţi doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul celui de-al treilea părea să fi fost o adevărată plăcere. Aşa că, odată ajunși la bătrân, l-au întrebat care drum era cel mai bine ales.
- Ce ai învăţat tu? îl întrebă el pe primul.
- Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi; că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni. Că pentru fiecare pas înainte, trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
- Da! ai ales bine… Iar tu, tu ce ai învăţat? îl întrebă pe al doilea.
- Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc până la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
- Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe ultimul.
- Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am răbdare. Că, dacă privesc cu înţelegere, viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte. Că iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
- Da! ai ales bine…
Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce pot alege … iar viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute.
2. Ucenicul în căutarea iluminării
Discipolul se apropie de maestrul său:
- De ani de zile sunt în căutarea iluminării, spuse. Simt că sunt aproape să o ating. Am nevoie să ştiu care e pasul următor.
- Cum te întreţii?, întrebă maestrul.
- Nu am învăţat încă să fiu autonom; mă ajută părinţii. Dar ăsta e doar un detaliu.
- Pasul următor pe care trebuie să-l faci e să te uiţi direct la soare timp de jumătate de minut, spuse maestrul.
Discipolul îi urmă sfatul, ascultător. După ce trecură 30 de secunde maestrul îi ceru să-i descrie ce avea împrejur.
- Nu reuşesc să văd. Soarele m-a orbit! spuse discipolul.
- Un om care caută doar lumina, evitând propriile responsabilităţi, nu va găsi niciodată iluminarea. Şi unul care se uită fix doar la soare va orbi, răspunse maestrul.
Înainte de a te avânta entuziasmat către sfere înalte, nu uita să verifici că ești ancorat în realitate. Și să te asiguri că frânghia este rezistentă!
Pentru alte povestiri scurte de viata, îți recomand cartea Supă de pui pentru suflet. Povești adevărate de viață care deschid inima și trezesc spiritul, de Jack Canfield
3. Pescarul și omul de afaceri
Un om de afaceri se plimba pe plajă, într-un mic sat de pescari. O barcă intră în port, iar din ea coborî un pescar cu un coș plin de pești. Afaceristul îl felicită pe pescar pentru peștii săi frumoși, întrebându-l:
- Cât timp ți-a luat să pescuiești acești pești?
- Destul de puțin, domnule, răspunse pescarul.
- Dar de ce nu ai rămas mai mult? Ca să prinzi mai mulți pești? întrebă afaceristul.
- Pentru că acești câțiva pești ne ajung mie și familiei mele.
- Și atunci ce faci în restul timpului?
foto: Tray Ratcliff
- Păi mă scol când vreau și mă duc să pescuiesc un pic. Apoi mă joc cu copiii mei, îmi fac siesta împreună cu soția. Seara mă duc în sat să mă întâlnesc cu prietenii. Bem un pahar de vin, cântăm la chitara și stăm la povești. O viață frumoasă, ce mai!
Omul de afaceri îl întrerupse:
- Ascultă! Am un M.B.A. de la Harvard și pot să te ajut. Ar trebui să începi prin a pescui mai mult, iar cu banii câștigați să-ți cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o să îi faci acum, poți să cumperi un al doilea vas și tot așa până când vei avea o mica flotă. Apoi, în loc să vinzi peștele unui intermediar, ai putea să negociezi singur cu fabrica sau să-ți deschizi propria fabrica de pește. Așa ai putea să renunți la sătucul ăsta și să te muți la New York, Los Angeles sau chiar Beverly Hills. De acolo îți vei putea dirija propriile afaceri.
Pescarul se gândi îndelung. Apoi întrebă temător:
- Cât timp ar lua toate astea?
- Între 15 și 20 de ani, răspunse omul de afaceri.
- Bine și după asta?
- Ei bine, acum devine interesant, continuă afaceristul zâmbind. La momentul oportun, poți să-ți listezi compania la bursă și să câștigi milioane!
- Milioane? se minună pescarul. Și apoi?
- Apoi poți să ieși liniștit la pensie. Să te scoli când ai chef, să pescuiești un pic, să te joci cu nepoții și să-ți faci siesta cât poftești cu soția. Iar serile ai putea să le petreci cu prietenii, bând un pahar de vin și cântând la chitara. Sau citind nepoților copiilor ori povești.
- Dar asta fac și acum, senor. De ce să aștept 20 de ani ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu