luni, 28 ianuarie 2013

Radacina de ghimbir, un remediu miraculos pentru cancerul la prostata


Scris de  in data de ianuarie 27, 2013       
Cancerul la prostata este unul dintre cele mai excesiv tratate cancere. In jurul varstei de 50ghimbir de ani 40% dintre barbati au cancer la prostata si probabil nici nu vor afla niciodata. Dar nici nu-i va ucide – decat daca fac investigatii pentru a-l identifica si primesc tratamente dupa retetele marilor producatori farmaceutici. In acest caz lucrurile pot lua o intorsatura urata cand cancerul benign si lent se va transforma intr-unul care ucide. Numarul celor ce sufera de cancer se dubleaza cu pana la 80 la suta la barbatii de 80 de ani. Daca lucrati in domeniul vanzarilor de medicamente pentru cancer va aflati intr-un paradis financiar si aveti o vaca buna de muls.
Glanda prostata barbateasca se mareste o data cu varsta. Cu cat creste mai mult, cu atat cresc si sansele ca celulele din prostata sa devina canceroase. Asta se intampla de regula din cauza dietei noastre cu grad ridicat inflamator plina de gluten si organisme modificate genetic, zaharuri si aditivi chimici combinati cu un stil de viata sedentar si obisnuinta unui scaun nesanatos.

Radacina de ghimbir este remediul miraculos

Revista britanica de Nutritie a publicat rezultatele unui studiu American recent, in care extractul deghimbir (zingiber officinale) practic ucidea celulele umane de cancer la prostata in timp ce celulele sanatoase de prostata supravietuiau. Rezultatele au reiesit in urma aplicarii unei doze zilnice de 100 mg de extract de ghimbir pe kg de greutate corporala (la un om cantarind  55 kg aceasta echivaleaza cu 550 mg de extract pe zi). In opt saptamani extractul de ghimbir a injumatatit tumoarea. Cercetatorii estimeaza ca 100 grame de ghimbir proaspat consumat zilnic ar avea acelasi efect.
Campion al cancerului, ghimbirul are efecte antiinflamatoare, antioxidante si antigerminative asupra tumorilor facand din ghimbir un agent chimopreventiv promitator. Extractul de ghimbir intreg are efecte semnificative de inhibare a cresterii si inducere a mortii intr-un spectru de celule de cancer intrerupand progresul ciclului celular canceros, despartind reproducerea cancerului si regland apoptoza. Dar lucrul cel mai important este ca ghimbirul nu are nicio toxicitate in tesuturi normale si ce se divid rapid, asa cum este cazul stomacului si a maduvei oaselor.
Radacina de ghimbir luata pe cale orala poate preveni si atenua greata provocata de chimioterapie, rau de miscare, sarcina si interventie chirurgicala.  
Radacina de ghimbir nu numai ca vindeca cancerul, dar este si un remediu natural pentru raul de miscare, greata, flatulenta, colici, sindromul stomacului iritabil, lipsa poftei de mancare, frisoane, circulatie proasta, crampe menstruale, dispepsie, arsuri, indigestie si multe alte probleme gastrointestinale. Radacina de ghimbir este si un antiinflamator puternic pentru problemele articulare si este recomandat in artrita, febra, dureri de cap, dureri de dinti, raceli, bronsita, osteoartrita, artrita reumatoida, tendonita, colesterol si presiune marite si poate preveni formarea cheagurilor de sange interne. Radacina de ghimbir este si antiviral si este un bun remediu pentru raceala si gripa.

Ce sa faci si sa nu faci in cazul prostatei

Studiile arata ca barbatii care consuma cantitati mari de acid folic sintetic si oxidat de zinc sunt mai predispusi spre cancer la prostata. Barbatii care consuma cantitati mari de multi-vitamine pot dezvolta mai frecvent cancer la prostata. Pe de alta parte, alte studii arata ca magneziul, curcuminul, broccoli si licopena (ce se gaseste in derivate din tomate) protejeaza barbatii impotria cancerului. Evitarea alimentelor modificate genetic si a celor procesate este obligatorie pentru sanatatea prostatei. Mentinerea unei diete cu continut scazut de carbohidrati ajuta, de asemenea, la reducerea riscului de aparitie a cancerului la prostata.
Ah, si nu uitati sa consumati radacina de ghimbir.
Surse pentru acest articol cuprind:
Studiu despre Cancer 1999 Mar 15;59(6):1225-30.
Revista Institutului National de Cancer 2007;99:754-64.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu