Ruptura dintre trup şi spirit apare în minte. Şi acolo trebuie ea vindecată. Trupul nu a fost niciodată duşmanul spiritului. De fapt, lucrurile stau exact invers. Trupul este cel care face să plesnească învelişul fragil al falsului sine şi scoate la iveală amintirile reprimate, pentru a le vindeca. Trupul are o reputaţie proastă, deoarece este crucea pe care se simte durerea. Dar renaşterea este imposibilă, dacă nu se simte durere.
A nega durerea existenţei nu face trupul să evolueze. Nu elimină durerea din trup. De fapt, negarea durerii este actul de crucificare. El se întâmplă în fiecare moment.
A simţi durerea înseamnă a te reuni cu trupul, a aduce respiraţia (spiritul) înapoi în trup. în cadrul acestui gest de reconectare, falsul sine este distrus o dată pentru totdeauna. Masca prefăcătoriei şi negării e făcută bucăţi. Amintirile se întorc. Experienţa este integrată.
Durerea nu este duşmanul tău, ci cel mai mare prieten pe care-l ai. Te aduce înapoi la trupul tău. Te aduce înapoi la respiraţie. Te aduce înapoi la întregimea experienţei tale.
Trupul renăscut este un simbol pentru re-integrarea minţii desprinse de trup. Este acea minte în care subconştientul a devenit conştient. Este mintea în care se întâmplă întotdeauna vindecarea şi integrarea. Este mintea în care iertarea urmează judecăţii, aşa cum expiraţia urmează inspiraţiei.
Paul Ferini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu