Este o adevărată boală a vremurilor noastre, căpătând proporţiile unui fenomen social, mai ales pe meleagurile noastre.
De la omul simplu, neinstruit, needucat şi până la intelectualul sau „savantul" membru corespondent, plin sau onorific al Academiilor de ştiinţe, nici unul nu îngăduie să fie întrecut de colegul, colaboratorul sau compatriotul său.
Un filosof antic spunea: „Invidia roade pe invidios precum rugina roade fierul" — maximă care, credem noi, spune totul despre efectul nociv al acestui sentiment, generator de frustrări cronice, care pot încheia prematur şi trist o viaţă.
Numai bucurându-te de binele aproapelui îţi poi atrage şi binele tău.
2. Lupta neloială pentru existenţă
Forma luptei pentru existenţă este una dintre legile fundamentale ale vieţii, valabilă pentru orice organism (de la virus, bacterie sau animal, până la „Homo sapiens").
Dacă Darwin a descris legea selecţiei naturale (conform căreia supravieţuiesc speciile animale sau vegetale cel mai bine adaptate), el nu a întrevăzut însă legea „selecţiei artificiale", poate şi pentru că pe vremea lui lupta neloială pentru existenţă nu era atât de acerbă ca în zilele noastre.
Cu alte cuvinte, dacă un individ cu înzestrare intelectuală şi morală modestă este mai abil şi mai rapid decât un altul, dotat superior sub raport intelectual şi etic, primul îl va răpune pe cel cu adevărat bun.
Ca urmare, rezultatul selecţiei artificiale constă în faptul că urmaşii celui rău vor prolifera, lăsând ca moştenire descendenţi si mai răi, astfel încât cei buni şi înzestraţi vor dispărea treptat.
Nu trebuie, totuşi, să fim pesimişti.
Este doar punctul decliv (inferior) al sinusoidei evoluţiei noastre; să sperăm câ doar pe termen relativ scurt ne aflăm în prezent la baza sinusoidei, unnând ca mai devreme sau mai târziu să ne ridicăm spre punctul maxim al acesteia.
În orice caz, existenţa noastră este compusă din aceste coborâşuri şi suişuri, amplasate pe o spirală ascendentă, ce va tinde întotdeauna spre bine şi spre frumos, prin dorinţa ancestrală, genetic divină, sădită în noi atunci când am fost creaţi după chipul şi asemănarea Domnului.
3. Fuga după bani şi acumulări materiale cu orice preţ şi cu orice mijloace
Este un punct integrant al selecţiei artificiale.
Cu ce preţ se plăteşte însă această fugă după bani?
In primul rând, prin ritmul de viaţă alert, care antrenează alimentaţia improvizată, la ore întâmplătoare, excesul de stimulente şi excitane ale sistemului nervos, uzul şi abuzul de medicamente chimice.
În loc de orice comentariu, vă propunem spre meditaţie următorul verset din Noul Testament: „Vindeţi averile voastre şi dati-le în milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesleită în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu le strică." (Luca, 12:33).
4. Schimbarea bruscă a modului de viaţă
Implică un timp insuficient pentru adaptare.
Confortul asigurat de viaţa modernă, folosirea abuzivă a mijloacelor mecanice de deplasare, lipsa de mişcare şi efort fizic, sedentarismul şi renunţarea la multe ore de odihnă şi de somn absolut necesare refacerii organismului şi în special a etajelor supenoare ale sistemului nervos central provoacă dereglări cu repercusiuni majore pentru organism.
5. Suprapoluarea
Într-o lume din ce în ce mai poluată, suprapoluarea individuală cu tutun, alcool, cafea, ceai chinezesc, băuturi şi sucuri artificiale sau cu droguri, alimente produse prin mijloace chimice (îngrăşăminte artificiale în exces, hormoni de creştere, insecticide, ierbicide, fungicide etc, dintre care unele foarte nocive), medicamente sintetice, hrană chimizată şi manipulată genetic reprezintă cauza a numeroase maladii care au ca efect reducerea mediei de vârstă.
6. Îndepărtarea din ce în ce mai accentuată de natură
Uitând că noi înşine facem parte din ea, a fâcut ca prin această adevărată declaraţie de război să ne facem rău în primul rând nouă.
Nesocotirea conceptelor de bază ale celor zece porunci sau a altor principii de bază care definesc statutul de OM, indiferent cărei religii aparţine fiecare dintre noi, nu este altceva decât îndepârtarea creaţiei de Creator.
Desigur, nu ne putem întoarce la natură în sensul simplist al noţiunii.
Nici nu dorim să ne întoarcem la „epoca de piatră" a dezvoltării tehnologice, însă, deşi trăim în ziua de azi sub aspectul civilizatiei, în era atomică şi a cuceririi cosmosului, foarte mulţi dintre noi ne aflăm, din păcate, într-o epocă de piatră a evoluţiei spirituale.
Oare mileniul în care am intrat va fi mai rational sau mai spiritual, sau măcar mai religios, dacă nu mai credincios în Forţa Supremă căreia îi datorăm existenţa?
7. Sub aspect moral, etic şl religios, facem mari greşeli
care se răsfrâng asupra noastră şi ne scurtează viaţa.
Ne urâm aproapele, uitând că şi el este creat după chipul şi asemănarea Domnului, relaţiile inter-umane se pervertesc pe zi ce trece.
Cât de superior şi de evoluat spiritual este omul zilelor noastre, care a nâscocit diabolicele lagăre de exterminare, clinicile, psihiatrice de distrugere a sufletelor, de ucidere de dragul de a ucide pe baza doctrinelor sau convingerilor politice, faţă de canibalul pe care l-am condamnat în trecut?
Sacrificiul uman şi animal separe că a fosi abolit, formele primitive ale ofrandelor aduse zeilor prin uciderea şi arderea fiinţelor pe rug fiind de mult lăsate în urmă (deşi se pare că se mai practică în unele comunităţi şi în zilele noastre!).
Dar care este diferenţa dintre acele sacrificii şi cele din epoca modernă a industriei alimentare, bazate în mare parte pe consumarea proteinelor alimentare provenite din animalele sacrificate?
Pe ce se bazează dreptul moral asupra vieţii animalelor pe care le consumăm ca hrană?
Pe faptul că asigurăm animalelor domestice condiţii mai bune de trai, de dezvoltare şi perpetuare, dar numai cu condiţia ca acestea să ne aparţină?
Din punct de vedere moral, suntem cu siguranţă răspunzători de comportamentul nostru faţă de aceste fiinţe vii, subordonate voinţei şi puterii noastre.
Revenind la obiectul acestei lucrări — pledoaria pentru longevitate — menirea ştiinţelor biologice şi biochimice, în special a biotehnologiilor actuale şi viitoare, constă în necesitatea de a găsi substituenţi şi echivalenţi alimentari pentru a înlocui carnea.
Până atunci, să nu uităm că resursele enorme în proteine vegetale şi animale ale Oceanului Planetar nu sunt decât foarte puţin valorificate.
Carnea animalului ucis de noi ascunde, după cum am mai spus, moartea „în sine", deoarece ne grăbeşte, prin nenumăratele boli cauzate de proteinele şi „grăsimile" animale, spre un sfârşit prematur.
S-a constatat că animalele carnivore sunt mult mai agresive decât ierbivorele, după cum şi oamenii consumatori de carne sunt mai violenţi decât cei a căror alimentaţie este bazată pe fructe, legume, cereale şi seminţe, ouă şi produse lactate.
Dar până la asigurarea prin diverse biotehnologii a protidelor superioare celor din carne, să recurgem la ceea ce există în prezent.
După cum se ştie, Soia, miraculoasa plantă de cultură, precum şi alte leguminoase ne oferă cantităţi importante de proteine superioare celor existente în carne şi chiar în cantităţi mai mari din punct de vedere procentual.
Acest dar al naturii a salvat de la subnutriţie proteică cele mai mari populaţii ale globului, China şi India.
Să sperăm că şi în ţara noastră îşi va câştiga locul bine-meritat.
Pe lângă proteine, în aceste produse "vii" se găsesc toţi aminoacizii esenţiali, grăsimile şi glucidele, vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele şi enzimele necesare organismului omenesc.
Sursa: "Pledoarie pentru viata lunga" - Ovidiu Bojor
Sursa: suntsanatos.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu